Tânjaua Hotenarilor

Unul dintre cele mai vechi, şi atractive pentru turişti,
obiceiuri maramureşene, conservate până în prezent, în a cărui
structură se împletesc mai multe elemente de străvechi rituri

Tanjaua Hotenarilor

Tanjaua Hotenarilor

agrare şi care, în evoluţia sa istorică,
primeşte şi funcţii noi, îmbogăţindu-şi
valoarea, este cunoscut sub denumirea de
„Tânjaua”, care se mai practică şi azi în
Maramureşul istoric. Tânjaua se desfăşoară
în satul Hoteni, comuna Ocna Şugatag,
judeţul Maramureş, la poalele Munţilor
Gutâi lângă pârâul Dărasca. În esenţă, are
în prim plan sărbătorirea celui care a ieşit
primul la arat, în anul respectiv.
Obiceiul are corespondenţe în sărbătorirea
vechiului An Nou (de primăvară), marcat de
fapte specifice muncilor agropastorale,
cărora li s-a adăugat în timp o notă de festivism şi ceremonial:
„Este mai mult decât probabil, ca, de exemplu, întâia brazdă ce se
trăgea odinioară, la vechiul An Nou, era o brazdă reală, cea dintâi
din acel an, în ogorul ce era apoi semănat, fiind urmat apoi de
altele, trase cu toate plugurile comunităţii, până la încheierea
aratului şi semănatului” .
Primăvara este învierea vieţii, iar obiceiurile de Sf. Gheorghe şi
Înviere sunt unele dintre cele mai importante în ciclul agrar. Plugarul
pătrunde într-o zonă sacră, iar gesturile, faptele sale au profunde
semnificaţii şi pot influenţa recolta viitoare, în bine sau în
rău. La arat, bărbaţii trebuie să fie curaţi la haine şi la trup „să
crească verdeaţa şi să se facă de toate”.

Desemnarea sărbătoritului – primului om care a ieşt la arat – se

Tanjaua Hotenarilor

Tanjaua Hotenarilor

făcea cu câteva săptămâni
înainte. Tinerii satului observă
care este omul harnic care iese
primul la arat, iar apoi este
anunţat întregului sat. În ziua de
Sângeorz sătenii îşi înstruţau
porţile cu mesteacăn. După
înbrăcatul de sărbătoare, sosesc
feciorii cu jugurile împodobite
cu ramuri de mesteacăn, clopote şi panglici
colorate acasă la sărbătorit, fiind înstruţat primul jug, de care se
leagă prin „tânjaua”, teleguţa plugului, pe care se pune o cergă
sau un ţol. Feciorii sunt însoţiţi de rude, prieteni, oamenii din sat,
ceteraşi. Când totul este pregătit se afumă tânjelele cu tămâie –
simbol al purificării. În acelaşi timp se pun cărbuni sub prag,
pentru purificarea sărbătoritului.
Gospodarul este aşezat pe teleguţă, feciorii se înjugă, câte doi la
un jug şi se formează alaiul, care se

Tanjaua Hotenarilor

Tanjaua Hotenarilor

Tanjaua Hotenarilor

îndreaptă spre locul unde s-a făcut prima
arătură, care este înconjurată de trei ori,
după sensul de rotire al Soarelui.
Alaiul se opreşte, sărbătoritul se ridică în
picioare, iar „bidăraşul” (conducătorul
alaiului) rosteşte invocaţia: Mândru Soare
călător / Apleacă-te pe ogor / Să-ncălze
săminţele / Să rodească holdele. Apoi se
rosteşte Tatăl Nostru.
Tanjaua Hotenarilor Sărbătoritul este păzit permanent de
„străji” sau „fugăi” pe tot parcursul ceremonialului
spre a nu fugi . Altfel, ei sunt cei care îi dau de băut
gospodarului. Apoi alaiul se îndreaptă spre râu, Valea Dărasca.
Pe drum, sărbătoritul încearcă să fugă, dar oamenii din jur se
străduiesc să-l prindă, deoarece
acesta trebuie să cinstească cu
mâncare şi băutură tinerii participanţi
la obicei. Odată ajunşi la râu,
cel mai bătrân bărbat din sat îl
spală pe sărbătorit pe mâini şi pe
faţă, rostind o urare de prosperitate:
“Să rodească Hotenii şi tot
satul”, la care cei din jur răspund:
“Să rodească!”. Feciorii care duc plugurile, trec cu tânjelele râul şi
împreună cu alţi feciori udă şi fetele şi nevestele, apa fiind simbolul
vieţii, al purificării, al regenerării. Fetele abia aşteaptă să fie
luate în seamă de feciori, altfel rămân supărate.
Elementul încercării de fugă şi prindere a “primului arător”, spre
sacrificarea sa prin aruncarea în apă, desemnează ritualul magic al
Tanjaua Hotenarilor 5sacrificiului de primăvară şi cu
simbolica de fertilitate a apei, a
verdeţii, din îmbrăcăminte şi
recuzită. Nu întâmplător obiceiul
se practică de Sângeorz,
deşi muncile agrare încep mult
mai devreme. În credinţele
populare româneşti, Sf. Gheorghe
îşi pierde valoarea religioasă
şi apare drept cap al primăverii, semănătorul seminţelor, stârpitorul
balaurilor acaparatori ai fertilităţii, agricultorul sanctificat.
După ceremonie, alaiul se reîntoarce la casa sărbătoritului în cântece
şi strigături, unde se întinde o masă cu mâncăruri specifice şi
băuturi şi se încinge din nou jocul. Gospodarul, pe tot parcursul
anului are un mare prestigiu în sat şi lui i se atribuie rezultatele
rele şi bune ale recoltelor.
Tanjaua Hotenarilor 4 Toate aceste elemente de bază ale riturilor de fertilitate dovedesc importanţa acestui obicei agrar, dar şi vechimea agriculturii în
spaţiul românesc.
Sărbătoarea plugarului a căpătat în Maramureşul ultimilor decenii
un aspect spectacular: ea este fie un prilej de întâlnire şi petrecere
în zi de sărbătoare, un pretext ceremonial pentru desfăşurarea
unor festivaluri locale, fie o încercare de recuperare a valorilor
tradiţionale şi de revitalizare a obiceiurilor.
Turiştii prezenţi la această sărbătoare sunt cuceriţi de costumele
viu colorate, de horile cântate de feciori, dar şi de dansurile tinerilor.
Cei prezenţi au parte de un bogat program artistic cu participarea
mai multor ansambluri folclorice şi artişti din Maramureş.
Tânjaua este cea mai mare manifestare populară, reuşind să
adune anual mii de oameni, atât din Maramureş şi restul ţării, cât
şi de peste hotare.

Tanjaua Hotenarilor

Tanjaua Hotenarilor

Reclame
Acest articol a fost publicat în Traditii Mai, Traditii populare și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s