Legendele florilor de primavara

Se spune că-n vremurile de demult, când magia însufleţea
întreaga lume, făpturi miraculoase veneau
adesea în grădina Pământului, să se desfete cu frumuseţea
şi gingăşia florilor sale.
Vestea se dusese până departe,
sus în ceruri, la astrul luminii şi
laudele pentru minunatele flori nu
mai conteneau. Curioasă din fire,
fiica cea mai mică a Soarelui, Raza
cea mai răsfăţată şi mai neastâmpărată,
a coborât şi ea pe
Pământ să caute grădina minunată. Nu-şi putea
închipui cum florile de la poalele cerului i-ar putea fura
strălucirea. A dat năvală în grădină şi nu mică i-a fost
mirarea să găsească aici o comoară de nestemate, care
mai de care mai strălucitoare şi mai parfumate. Trandafiri
mândri, narcise stropite de rouă, toporaşi înmiresmaţi,
lăcrămioare sfioase şi zambile îndrăzneţe… mii
de flori gătite în toate culorile curcubeului.

Legenda ghiocelului

Văzând atâta frumuseţe în jur, Raza de soare se îmbună
pe dată şi le promise florilor că se va întoarce în fiecare
an să le aducă primăvara şi să le învăluie în căldura ei
Noutăţi
de la reprezentanţele teritoriale de promovare turistică
MARTIE
Pag 13
binefăcătoare. A petrecut o vreme în grădina minunată
iar, la plecare, şi-a prins în păr
floarea preferată, ridicându-se la
cer. În urma ei, toate florile se
întrebau entuziasmate ce floare a
ales prinţesa. Fiecare încerca să
ia cuvântul la adunare şi să se
laude că vreo surată de a ei a fost
aleasa. Gâlceava era în toi, când, dintr-un colţ de
grădină, se auzi un glăscior trist, care îşi tânguia durerea.
Era bietul ghiocel, strivit de trena grea de aur a
prinţesei. Pitit sub frunzele veştede, căzute toamna
trecută, Raza de soare nici nu-l văzuse. Dar l-a auzit
când plângea şi s-a întors să îl împace. Cu o lacrimă de
aur i-a vindecat rănile şi i-a promis că îi va îndeplini cea
mai mare dorinţă. Vroia oare o culoare nouă sau un
parfum îmbătător, petalele învolburate ale trandafirilor
sau strălucirea lalelelor? La toate întrebările ei, ghiocelul
sfios îşi apleca petalele şi nu îndrăznea să răspundă.
Dar prinţesa dorea să îi arate dragostea ei şi i-a promis
că el va fi, în fiecare an, vestitorul primăverii. De atunci,
micuţul ghiocel răsare primul între flori şi anunţă
sfârşitul iernii. El aduce bucurie şi speranţă în inima
tuturor şi este cea mai iubită floare a primăverii.

Legenda toporașului

În alaiul primăverii, după ghiocelul care înfruntă
zăpada şi gerul, toporaşii vin să umple crângurile de
parfum. Abia se încălzeşte
pământul, şi florile lor se deschid
ca nişte aripi de fluture
deasupra frunzelor. Legenda
spune că micuţele flori, încărcate
de miresme dulci, s-au
născut din dorul de părinţi al
unei fete măritate departe de casă. Violeta era singura
lor comoară, cea mai frumoasă fată din sat, gingaşă ca
o floare şi harnică precum albina. De cum se desprimăvăra
şi Regele gheţurilor părăsea pământul, fecioarele
din sat plecau la pădure după flori. Aşa a zărit-o
regele pe Violeta şi inima sa îngheţată s-a topit pe loc.
A cerut-o de soţie, să îi însenineze cu zâmbetul ei cald
zilele mohorâte de iarnă din imperiul lui de gheaţă.
Părinţii fetei s-au codit ce s-au codit, dar, de teamă că
iarna va pune stăpânire pe satul lor, s-au învoit să îi dea
mireasa. A plecat Violeta pentru totdeauna din casa
părinţilor, dar s-a rugat de rege să le lase un dar de
preţ, care să le amintească de ea în fiecare primăvară.
În urma paşilor ei, au răsărit micuţele violete, delicate
ca frumoasa fată şi cu parfum suav, ca sufletul ei curat.

Legenda narcisei

Zeii măreţi din Olimp erau temuţi de muritori, căci răzbunarea
lor era cruntă. Iar
darurile lor cereau întotdeauna
un preţ prea mare
pentru oamenii de rând.
Legenda spune că Narcis,
fiul nimfei Niriope şi al
râului Cephios, fusese înzestrat din naştere cu o frumuseţe
fără seamăn. Intrigaţi de înfăţişarea fără cusur a
tânărului, zeii invidioşi i-au hărăzit să fie iubit de toţi cei
care îl întâlnesc şi să aibă viaţă lungă şi împlinită, numai
să nu îşi privească niciodată chipul. Graţioasele nimfe
suspinau după tânărul mândru, îl înconjurau cu flori şi
cântece, dar Narcis rămânea nepăsător. Se spune chiar
că frumoasa nimfă Echo s-a stins de durere, căci dragostea
nu i-a fost împărtăşită. Văzând ce suflet rece are
Narcis, Nemesis, zeiţa răzbunării, i-a îndrumat paşii
spre un lac limpede, unde tânărul şi-a zărit întâia oară
chipul angelic. S-a îndrăgostit de el însuşi şi s-a aruncat
în apele lacului, să îl cuprindă în braţe pe tânărul care îi
zâmbea din adâncuri. Nimfele s-au adunat pe malul
apei şi, în amintirea lui, au făcut o vrajă să răsară cele
mai frumoase flori din lume. Erau strălucitoare ca
stelele şi îşi oglindeau petalele în undele lacului, iar
nimfele le-au botezat narcise.

Reclame
Acest articol a fost publicat în Traditii Martie, Traditii populare. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s