Circuit prin Europa

Din dorinta de a-mi cultiva abilitatile de scriere pe blog, dar mai ales pentru a va oferi impresii de calatorie, m-am gandit ca poate v-ar placea sa gasiti in cele ce urmeaza, cateva poze cu locurile vizitate in circuitul prin Europa, presarate pe ici pe colo cu relatari sau descrieri succinte. Calatoria propriu zisa a inceput intr-o zi superba de august, ca urmare asteptata a unei planificari facute cu aproximativ 2 saptamani in prealabil. Circuit Europa

Traseul nostru (eu impreuna cu prietena mea) urma sa fie facut cu masina personala, intr-un orizont de timp de 15 zile si avea sa cuprinda urmatoarele tari : Romania (ca punct de plecare), Ungaria, Slovenia, Austria, Italia, Elvetia, Franta, Luxembourg, Belgia, Olanda, Germania, Cehia si retur prin Austria si Ungaria pana inapoi acasa in Romania (Bucuresti). In ciuda numarului de kilometri parcursi in aceste doua saptamani, traseul a fost extraordinar de frumos, iar amintirile locurilor vazute vor ramane pentru totdeauna in mintea noastra. Am parcurs nici mai mult nici mai putin de 6247 Km.

Pregatiti deja cu bagajele inca din ziua anterioara, ne propunem sa punem in practica zicala „cine se scoala de dimineata, departe ajunge” si intr-un efort comun, ne urcam in masina la 6 dimineata. Dupa ce facem verificarile obisnuite in scopul de a nu uita nimic (important), incepem lunga noastra calatorie, plini de energia si exuberanta pe care ti le da orice plecare in vacanta.

Dupa mai multe cd-uri ascultate in masina pe drum, dupa cateva opriri pe la diverse benzinarii, dupa o cafeluta servita la volan insotita de cateva dulciurele, crochete, sticks-uri (nelipsite la noi cand plecam undeva), nici nu am realizat cand au trecut primii 300 de kilometri, care marcau inceputul primului obiectiv stabilit: Defileul Jiului, o vale plina de verdeata de-alungul raului Jiu, un traseu spectaculos prin mijlocul padurilor de fag, caracteristice acestui Parcul National.

P1080322 P1080279 P1080281 P1080282 P1080292 P1080303

Dupa o pauza scurta in care ne dezmortim si ne umezim mainile in apa racoroasa a raului, pornim spre destinatia ce ne-o propusesem s-o atingem in prima zi de calatorie, Arad. Lasand la o parte cadrul natural de vis al defileului, traversam Pietrosani-ul, urmand  drumul spre Deva.

Ajunsi in Hateg, dupa mai bine de 6 ore de drum si tentati de panourile care anuntau Zilele orasului Hateg in acea perioada, hotaram fara sa zabovim prea mult, sa facem o pauza si sa aflam mai multe despre ce este vorba.

P1080348

Ne dam jos din masina si incepem scurta plimbare prin orasel, imbiati fiind de mirosul de gratare care plutea in aer si de melodiile populare care se auzeau de la formatiile de muzica populara care interpretau pe scena amenajata central. Atrasi de mireasma de carnati prajiti, dar si de denumirea necunoscuta pana atunci a acestor specialitati, ne oprim la unul din multele gratare amenajate si ne luam Virsli de Salas (niste carnati traditionali specifici zonei, din carne de capra sau oaie combinata cu carne de porc, condimentati cu boia si usturoi) si cativa mici obisnuiti, alaturi de nelipsitul mustar si paine proaspata. Mancam in timp ce ne plimbam pe la diversele tarabe cu tot felul de lucruri (ca la un balci de provincie) si ne oprim in loc la un moment dat, napaditi parca brusc de amintirile copilariei, la vederea inghetatei Polar (despre care credeam ca nici nu mai exista).

P1080347P1080345

Intr-un mod cat se poate de natural, P1080350cumparam cate o inghetata si incepem sa mancam tacticosi din ea, retraind in imaginatia noastra o mica parte a vremurilor copilariei. Satui fiind de bunatatile de care am avut parte si la vederea spectatorilor care ne priveau de la intaltime si care se pregateau sa-si ia zborul, ne hotaram sa ne intoarcem la locul unde parcasem masina si sa ne continuam traseul planificat pentru prima zi.

Ajungem in Deva unde fotografiem in treacat doar indicatorul „spre cetate”, dar nu inainte de a ne minuna de inspiratia (mai degraba proasta inspiratie) pe care au avut-o proprietarii palatelor de la intrarea in oras atunci cand au gandit arhitectura si decorurile locuintelor lor.

P1080353 P1080356

Intram in linie dreapta catre Arad, bucurosi de cum au decurs lucrurile pana acum, iar cei P1080363150 de kilometri de drum banatean se diminueaza intr-un ritm rapid (soseeaua e buna, cunoastem drumul, rulam cu viteza rezonabila dar prudenti totodata). Nu mica ne-a fost mirarea, cand la intrarea in oras, avem un sentiment de deja vu (un panou imens anunta Zilele orasului Arad in acea perioada). Trecem pe langa cladirile cu arhitectura frumoasa din oras, si ajungem cu putin inainte de lasarea serii la prima destinatie a excursiei unde vom si innopta (acasa la unchiul meu).

P1080375 P1080364 P1080369 P1080371

Dupa intampinarea calduroasa din partea unchiului si tratarea noastra in calitate de musafiri asa cum se obisnuieste prin partile locului (cu mancare gatita, usor picanta, muraturi, un paharel de palinca, unul de afinata si discutii placute si vesele la masa), ne punem in plan sa dam o tura prin orasul resedinta de judet, aflat pe cursul inferior al raului Mures. Ajunsi in dreptul Podului Decebal, observam afluenta de oameni care se indreptau catre zona Strandului Neptun, locul de gazduire a Zilelor Aradului. Strandul se afla in zona incadrata de bucla raului Mures si are o suprafata de 40 de ha, fiind al doilea ca marime din Europa situat langa o apa curgatoare. Obositi fiind de pe drum si stiind ce ne asteapta a doua zi (ajungerea la al doilea punct de destinatie cu ramanere peste noapte – Flachau, Austria – dupa un traseu de peste 850 de km), renuntam la ideea de a participa la festival si ne multumim sa admiram frumusetea centrului orasului in nocturna, facand cateva poze in Piata Sfatului la Palatul Administrativ al Municipiului, la Teatrul Clasic Ioan Slavici si altor catorva monumente arhitecturale, puse maiestuos in valoare de catre luminile indreptate asupra lor.

P1080377 P1080385 P1080390 P1080400 P1080388 P1080381

A doua zi dimineata, ne luam ramas bun de la unchiul nostru, ii multumim pentru primirea facuta, ne urcam in masina si pornim catre urmatoarea destinatie pe care aveam s-o atingem in aceeasi zi, dar pe inserat dupa multe sute de kilometri de condus. Nu stiu de ce, dar de fiecare data cand trec vama venind dinspre Romania, ma cuprinde un sentiment de multumire ca am reusit sa „scap” de lipsa autostrazilor de la noi si ca de-acum incolo condusul va fi o reala placere neintrerupta de camioane, coloane in spatele lor, gropi, radare, limitari de viteza sau alte asemenea.

Dupa 400 de kilometri in care masina a avut ocazia in sfarsit sa treaca pe pilot automat la o viteza rezonabila pentru autostrada (140 – 150 km/h), am ajuns la Lacul Balaton. Ne doream de mult sa-l vedem mai ales ca auzisem destul de mult vorbindu-se de el. Condusi de gps, parasim autostrada si intram intr-o zona foarte linistita, plina de verdeata si de casute pentru turisti, un loc care facea trimitere parca la zona noastra de litoral, dar mult mai curata si civilizata. Parcam si ne dezmortim facand cativa pasi pe malul lacului, admirand natura si intrebandu-ne din cand in cand : „cum de la ei se poate si la noi nu?”. Curatenie, oameni relaxati, unitati de cazare elegante, civilizatie, stranduri amenajate, ambarcatiuni, faleze, plaje – toate conducand la o medie de aproximativ 2 milioane de turisti anual (mai mult decat dublu raportat la numarul de turisti care vin pe Litoralul romanesc). Lacul, supranumit si Marea Ungariei se intinde pe o suprafata de 592 de km patrati. Cu o temperatura a apei in timpul verii de 25 de grade si datorita apei putin adanci, lacul este un loc ideal pentru inot dar si pentru sporturi acvatice.P1080410 P1080446 P1080412 P1080420 P1080422 P1080431 P1080432 P1080439

Incalziti de razele soarerului din acea zi de august si incarcati de energia capatata in urma plimbarii, pornim din nou la drum catre Austria, dar cu tranzit prin Slovenia, mai exact prin orasul Maribor.

Aflat la 200 de kilometri distanta de Balaton, pe cursul raului Drava, Maribor este al doilea oras ca marime din Slovenia. Situat in apropierea granitei cu Austria, intr-o zona de deal si munte, locul are un aer de oras nemtesc, cu un farme aparte, asemanator cu Sibiu : cladiri frumoase, piatete specifice, terase, turnuri cu ceas, din nou curatenie, lipsa prafului si aer curat. In plus, este o destinatie ideala pentru fotografii artistice, mai ales datorita peisajelor prezente de-alungul raului, brazdat din loc in loc de podurile care fac legatura intre partea noua si cea veche a asezarii.

P1080484 P1080487 P1080454 P1080458 P1080470 P1080471 P1080474 P1080476

Dupa ce imortalizam cateva amintiri, ne indreptam catre ultima destinatie a zilei, Flachau – Austria, anticipand oarecum ajungerea noastra tarzie si mirandu-ne totodata cat de repede a putut trece timpul pana atunci. Parasim Maribor pe la ora 18:00, avand de parcurs ultima bucata de drum de inca 270 de kilometri.

Intram in Austria. Soarele dadea semne ca ziua se indrepta catre final, lasand loc venirii serii. Temperatura placuta mai racoroasa incepea sa ia locul arsitei. Cadrul natural devenea din ce in ce mai frumos : munti maiestuosi, case impodobite cu flori, bovine blande pascand iarba de un verde viu, ici colo se mai vedea cate o raza de soare. Usor, usor, seara incepea sa-si faca simtita prezenta, limitand intentiile noastre de a fotografia si multumindu-ne doar cu cateva instantanee facute din masina in mers.

P1080495 P1080508 P1080496 P1080501 P1080504 P1080507

Ajungem aproape de ora 22, suntem intampinati calduros de gazdele pensiunii unde rezervasem din timp, despachetam bagajele si ne pregatim de iesirea de seara necesara pentru dezmortirea de dupa condus, dar si pentru servirea cinei in oraselul de munte.

Avand in vedere ora inaintata si stiut fiind faptul ca austriacul se respecta cand vine vorba de ora lui de somn, neavand prea multe optiuni de alegere, intram in probabil singurul restaurant deschis din statiune. Cochet, lume putina (mai deloc), suntem intampinati calduros si ne asezam la masa. P1080517Apreciem ca o masa incarcata nu ar fi potrivita, fiind destul de obositi, asa ca ne hotaram la o pizza pentru amandoi si cate o bautura. Daca la capitolul pizza, se stie ca nu exceleaza, la capitolul bere nu au cum sa dea gres. Oricum, savuram pizza calda si crocanta, intram in atmosfera placuta, ne linistim dupa incordarea capatata in timpul lungului traseu pana aici, achitam, ne ridicam satisfacuti de la masa si ne indreptam catre pensiune pentru a servi binemeritata si necesara portie de odihna.

P1080516 P1080515

Ne trezim a doua zi dupa pofta inimii, dar nici foarte tarziu intrucat traseul planificat era destul de ambitios, zicem noi : traversare Alpi pe soseaua trans-alpina Grossglocknerstrasse, intrare in Italia prin binecunoscutele statiuni montane Dobbiaco si Cortina D’Ampezzo, vizitare Venetia si ajungere la destinatia Milano.

Coboram din camera confortabila aflata la mansarda pensiunii din Flachau si intram in camera de servire a mesei, de fapt o bucatarie mai mare cu zona pentru gatit cu toate electrocasnicele necesare intr-o parte si zona cu mese si scaune in celalalta parte. Ne intampina o masa incarcata cu diverse bunatati specifice bufetului suedez, care ne incanta pe loc privirea datorita jocului de culori vesele pe care il dadeau servetelele, fata de masa, vesela si mai ales bucatele.

P1080522 P1080520

Dupa ce servim cafeluta calda si buna oferita de gazda (dupa ce in prealabil ne intreaba binecunoscutul „cofee oder tea?”), iesim afara in curte sa ne facem siesta si sa respiram aerul curat din acea dimineata superba. Privelistea e de vis, soarele te imbie parca sa ramai acolo si sa nu faci nimic decat sa stai si sa te bucuri de viata. Flori in curte, flori agatate la balcoanele pensiunii, verdeata cat cuprinde, oraselul aflat in departare, ceata ridicata deasupra lui, pe scurt natura pura si imbietoare.

P1080575 P1080526 no number P1080529 P1080530 P1080531 P1080558 P1080559 P1080566

Fermecati de frumusetea inconjuratoare, ne pregatim sa pornim din nou la drum, dar nu inainte de a vizita si saluta si animalele din ograda austriaca : pisici blande care motaiau la soare, porci stand la umbra la adpostul fermei proprii a pensiunii, iepuri care rontaiau de zor verdeata primita. La intrarea in ferma, ne impresioneaza „panoplia” de medalii care impodobeau usa de lemn, semn ca an de an, vacile – acum aflate la pascut – dau un lapte demn de a fi premiat.

P1080554 P1080556 P1080562 P1080563 P1080532 P1080542

Ne luam ramas bun de la gazde, multumindu-le pentru gazduire si pornim din nou pe calea asfaltului impecabil al soselelor lor, incadrate la fiecare pas de o priveliste aparte. Pentru amatorii de sofat, zona care tocmai a inceput este de vis, dar va culmina cu soseaua transalpina care urca la peste 3000 de metri altitudine, traversand alpii masivi. Fotografiem in stanga si in dreapta, din habitaclul masinii, dar tot nu reusim sa surprindem atatea imagini cat ne-am dori. Mergem destul de tare, iar cadrele se desfasoara rapid inaintea ochilor.

P1080594 P1080578 P1080579 P1080580 P1080581 P1080582 P1080584 P1080585 P1080586 P1080589

Dupa o perioada de timp care nu ni s-a parut deloc lunga, incep sa apara inaintea noastra semnele care anuntau inceputul soselei transalpine. Din directia din care venim noi, inainte cu cativa kilometri de statiunile cunoscute de ski Kaprun si Zell Am See, viram la stanga, declarandu-ne oficial intrati pe ruta dintre munti. Muntii, la inceput de inaltime mai joasa, formau cu pantele lor valea in care eram si noi, iar prin fantele in forma de „V”, se vedeau din cand in cand in departare crestele alpilor pana la care ne pregateam cu nerabdare sa  ajungem si noi.

P1080602 P1080596

Paradis al soferilor auto, al motociclistilor si al biciclistilor, soseaua transalpina se prezinta ca un sarpe lung, in care numeroasele viraje se lupta cu frumusetea locurilor pentru a-ti capta atentia. Tot ce-ti ramane de facut este sa rulezi cu atentie, si in acelasi timp sa te bucuri la maxim de tot ce te inconjoara.

P1080661 P1080601 P1080607 P1080610 P1080615 P1080621 P1080644 P1080657

Dupa ce urcam in mod constant si hotarat, ajunsi la o altitudine respectabila, ni se desfasoara in fata noastra un fel de platou, de unde putem admira toate frumusetile naturii acelor locuri : cascade, crestele semete, chiar si oraselul Zell Am See pe care nu apucasem sa-l vizitam – aflat acum in zare, undeva intre munti, intr-o vale indepartata.P1080709 P1080672 P1080674 P1080676 P1080680 P1080693 P1080701 P1080702

Va urma …

Reclame
Acest articol a fost publicat în Alte Tari din Europa, Austria, Belgia, Cehia, Elvetia, Franta, Germania, Italia, Olanda, Slovenia, Ungaria și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s